Există câteva particularităţi care fac din Turnul Înclinat din Pisa un autentic obiectiv turistic, în ciuda faptului că unii spun că acest turn eclipsează în mod nejustificat restul moştenirii istorice şi arhitecturale din Pisa. În primul rând, dintre toate turnurile înclinate din lume – şi care totalizează mai bine de 30 – cel din Pisa este adesea luat ca fiind singura structură de acest fel şi care prezintă o astfel de caracteristică.

Într-adevăr, este singurul turn din lume care a reuşit să îşi capitalizeze defectul şi să îl transforme într-o valoare turistică. În al doilea rând, în ciuda a ceea ce unii cred, înclinaţia turnului este, într-adevăr, rezultatul unei erori în conceperea fundaţiei structurii şi în stabilirea, de la bun început, a amplasamentului său pe un sit de calitate inferioară incapabil să susţină o construcţie cu astfel de particularităţi. Turnul are aproximativ 56 de metri înălţime pe partea mai joasă, şi aproape 57 pe partea mai ridicată, înclinaţia sa prezentă măsurând nu mai puţin de 3,99 grade. Greutatea de 14,500 tone a turnului este susţinută de un diametru bazal exterior de numai aproximativ 16 metri. În al treilea rând, oraşului Pisa i-au trebuit aproape două secole pentru a construi în întregime turnul (din 1173 până în 1372, când a fost adăugată camera clopotelor în turn), istoria structurii fiind întreţesută cu istoria oraşului ca atare, anumite momente istorice tulburate jalonând – mai mult sau mai puţin din fericire – ritmul lucrărilor de construcţie.

Mai mult, istoria lucrărilor de construcţie ca atare nu poate, în acest caz, să fie separată de istoria încercărilor de a corecta înclinaţia care, de altfel, a început să devină observabilă atunci când turnul a ajuns la cel de-al treilea etaj al său, în 1178. Din fericire, din acel moment lucrările de construcţie au fost întrerupte pentru aproximativ un secol, Pisa războindu-se în mod constant cu vecinii săi toscani, precum Florenţa şi Lucca, şi cu oraşul mai nordic, Genova. Această întrerupere a dat solului pe care turnul începuse să fie construit timp să se aşeze, însă nu a fost înregistrat nici un progres semnificativ în ceea ce priveşte încercările de corectare a înclinării; dimpotrivă, toate eforturile de a redresa verticalitatea turnului doar au înrăutăţit situaţia sa. Oricum, ridicarea structurii a continuat şi s-a încheiat în 1372 când a fost terminată şi camera clopotelor.

Turnul Inclinat din Pisa

Însă, lăsând la o parte astfel de detalii tehnice, turnul se mândreşte şi cu faptul că este, din punctul de vedere a vechimii sale, al treilea după Catedrala din Pisa (Cattedrale / Il Duomo di Pisa) şi, respectiv, Baptisteriu, acestea împreună dând principalele elemente de maxim interes din Piazza del Duomo sau, aşa cum unii preferă să numească această piaţă, Piata Miracolelor. Într-adevăr, scopul conceput al Turnului Înclinat era acela de a servi drept clopotniţă pentru Catedrala din Pisa, scop pe care, în cele din urmă, l-a îndeplinit. Acesta este motivul pentru care Turnul a fost dotat cu şapte clopote, fiecare dintre acestea fiind numit cu un anumit apelativ şi acordat la scara muzicală. Ultimul dintre aceste clopote a fost adus în turn la începutul secolului al XVIII-lea. O altă particularitate incitantă a Turnului Înclinat priveşte disputa despre arhitectul iniţial al structurii.

Unele teorii indică pe unul dintre artiştii Pisano, anume, pe Bonanno Pisano, drept arhitect şef al turnului, însă alţii consideră că Diotisalvi este o ipoteză mult mai plauzibilă întrucât acesta din urmă este şi arhitectul recunoscut al Baptisteriului şi al unui alt tun notabil din Pisa, anume, clopotniţa ce ţine de Biserica San Nicola. În cele din urmă, încă nu a fost concepută nici o teorie care să fie consistentă cu faptele. Pe de altă parte, Pisa îi datorează lui Giovanni di Simone reluarea lucrărilor de construcţie la sfârşitul secolului al XIII-lea, şi unui alt artist Pisano, anume, Andrea Pisano, finisarea turnului, artist ce a excelat în găsirea formulei celei mai echilibrate între alura gotică a camerei clopotelor şi statura generală romanică a structurii.

În prezent, autorităţile turistice din Pisa nici măcar nu mai doresc să corecteze înclinaţia, de vreme ce aceasta este singurul motiv pentru care turnul este atât de interesant pentru mare public. De fapt, aceste autorităţi insistă pe nerezolvarea acestei probleme sau, cel puţin, pe necorectarea ei în măsura în care astfel de acţiuni ar duce la eliminarea înclinaţiei. Pe scurt, Turnul Înclinat din Pisa este un motiv bun pentru a vizita Pisa fiind, de fapt, singurul obiectiv autentic care nu ar trebui omis întrucât, într-adevăr, este cel mai aproape de ideea de simbol al oraşului Pisa.

Sus